e prima noapte petrecuta impreuna...te aud cum respiri... iti simt respiratia calda pe ceafa mea...ma saruti usor pe umeri si pe gat... stii ca nu pot sa-ti rezist cand ajungi in zona aia. mana ta stanga se afla sub capul meu, in timp ce mana dreapta imi mangaie abdomenul, soldurile, coapsele. nu imi atingi sanii sau zona intima, doar ma intarati, gadilandu-mi toate simturile cu atingerea ta. eu torc ca o pisica si ma unduiesc, apasandu-mi trupul de al tau... mandria ta de barbat imi raspunde, moment in care iti impingi bazinul catre mine... ne despart doar hainele, dar nu este momentul sa le dam jos. nu, jocul inca nu s-a terminat. ma intorci cu fata la tine, imi pun un picior peste al tau... nu ne sarutam pe gura, doar ne atingem usor buzele de alte celuilalt... cu o mana ma mangai pe par, iar cu cealalta imi strangi soldurile si ma mangai pe spate, urmand linia coloanei... ma vrei. te vreau. dar nu inca... deschidem amandoi ochii si ne privim. asta nu e doar sex. e pasiunea pura care izbucneste din adancul fiintei noastre. ma tragi peste tine si in mana ta dreapta imi iei mana dreapta si le pui deasupra capului tau. in felul asta, fata mea ajunge la cativa centrimetri de a ta... te amagesc, muscandu-te de buza, apoi cobor usor spre gat... te sarut de 3 ori usor... gemi. suntele care se aud imi dau de inteles ca iti place, ca vrei mai mult. mana ta stanga imi trage bazinul catre tine. miscarile noastre sunt sincronizate, ca un dans stiut numai de noi, iar ca muzica avem bataile inimii noastre. ma apropii din nou de fata ta si imi apas buzele de ale tale cateva secunde... primul pas spre contopirea sufletelor noastre a fost facut. ma iei de gat si incepi sa ma saruti cu o dorinta atat de puternica, incat m-ai putea sfasia. dar nu, nu imi faci niciun rau, imi raspunzi doar la chemare. mainile tale, care pana acum au magaiat hotarat corpul meu isi fac loc pe sub tricou, cuprinzandu-mi sanii. nu mai ai rabdare. ma tragi si mai sus peste tine, imi ridici tricoul si ma musti de sfarcuri. e randul meu sa gem de placere. ma tragi si mai sus, imi dai tricoul jos, si ma sprijin cu mainile de perete. incepi sa ma saruti pe abdomen, sa ma musti, sa ma mangai. imi deschizi blugii, nerabdator, si ma saruti din ce in ce mai jos.....
cobor inapoi la tine si te sarut, simtind gustul dorintei mele. e randul meu sa cobor, din ce in ce mai jos, eliberandu-te din stransoarea pantalonilor. asta a fost al 2-lea pas... ma saruti salbatic, in timp ce ma dezbraci si te dezbrac, si imi acoperi corpul cu sarutari, cu atingerea buzelor tale... jucandu-te usor, cu amandoi, ma faci sa vreau sa tip, sa tremur de dorinta, faci sa doara asteptarea... cand sunt pe punctul de a ceda, intri puternic atat in trupul meu, cat si in sufletul meu, iar in momentul ala am orgasm instant. in clipa aia, noi am devenit 1, energiile noastre s-au contopit si au reinceput sa curga, mai puternic. continui, iar respiratia noastra se sincronizeaza, si odata cu ea, si trupurile noastre. atingem punctul maxim, amandoi in acelasi timp, eu pentru a 2a oara. deschid ochii, pe care pana in momentul ala ii tinusem strans inchisi, fara sa-mi dau seama. vad ca ma privesti. cuvintele nu-si au rostul, tot ce trebuie sa stim ne spune sarutul pe care mi-l dai, in timp ce iti lasi greutatea corpului peste mine...tremur. te iau in brate. totul e perfect. iti simt inima cum bate. te sarut pe frunte. simt ca tu esti totul. trecut, prezent, viitor. simt ca te iubesc. vreau sa-ti zic ca te iubesc. dar n-o fac. si imi inghit lacrimile de fericire, de durere, de placere, si de frica, strangandu-te si mai tare in brate.
marți, 23 octombrie 2012
luni, 22 octombrie 2012
inima franta
cand o fata are inima franta de un baiat, e o tragedie.. se lasa cu plansete, cu tipete, cu o mare durere si, mai ales, cu impresia ca niciodata nu isi va mai reveni. dar nu despre asta vreau eu sa vorbesc acum... ci despre o fata cu inima franta de 2 baieti. chiar asa! o inima impartita la doi... poate multe persoane considera ca nu se poate, ca nu ai cum sa iubesti 2 persoane in acelasi timp... ai cum. nu este aceeasi iubire, si nu ma refer la "cantitate" sau intensitate.
pe de o parte, ai iubirea sigura... iubirea aceea stabila, confortabila, care te face sa te simti in siguranta, care te face sa ai ganduri chiar pentru viitor, dar care nu te provoaca la nimic, care pare ca nu te poate intelege 100%,dar care totusi incearca (!). si tii la persoana respectiva, nu i-ai face rau niciodata si cand e langa tine, te simti fericit sau bucuros... dar cand nu e langa tine, incepi sa uiti sentimentul si din faptul ca tre' sa depui un minim efort sa ti-l amintesti rezulta ca ceva nu e tocmai in regula.
pe cealalta parte, ai iubirea aia care te inalta... care te face sa visezi,pe care ti-o doresti din tot sufletul, care te da peste cap, care iti taie rasuflarea, care vine si pleaca si tu nu ai altceva de facut decat sa stai s-o astepti, pentru ca oricat de grea ar fi departarea, parca e mult mai frumos momentul regasirii... nu poti sa te bazezi pe ea pentru viitor... nu poti sa te bazezi pe ea nici macar in prezent, orice ar inseamna prezentul... nu poti decat sa astepti... si te gandesti... de cand te trezesti, pana cand adormi... si nici cand adormi nu iti da pace, pentru ca te visezi tinandu-te strans de mana cu principalul vinovat al batailor tale de inima, plutind, parca, peste tot ce inseamna realitate.
asa sunt eu acum... prinsa intre un baiat care poate sa imi ofere totul (atentia, dragostea lui si siguranta) si intre un barbat care pare ca imi ofera prea putin, dar acel putin pentru mine reprezinta tot... am o inima franta, o inima franta de doi baieti. amandoi isi doresc o parte din ea, niciunul nu renunta si niciunul nu vrea sa cedeze, sa-mi faca macar o jumatate de inima libera... si nu e vorba ca nu vor in mod voluntar, ca nici nu au fost intrebati. dar prin felul lor de a fi, prin felul in care ma fac amandoi sa ma simt, in moduri total diferite, tin strans de cate-o parte a inimii mele si niciunul nu-i da drumul.
singurul mod prin care inima mea ar putea fi intregita ar fi sa unesc aceste persoane care se completeaza atat de bine. imi dau seama si eu cat de amuzant suna... :) de fapt, nu vreau sa unesc aceste persoane. le iubesc individual, le iubesc asa cum sunt, le consider ale mele pe amandoua si consider ca eu le apartin, prin prisma faptului ca amandoi stau cu chirie in inima mea. mai mult sau mai putin in aceeasi masura... ma mint singura, nu? Da. Poate. Nu stiu!
dar... te iubesc! si... te iubesc! cum pot sa-mi dau seama care lucru este mai important si care, in cele din urma, se va dovedi a fi cel corect, cel care imi indeplinste dorinta si cel care ma intregeste ca persoana? SIGURANTA sau FERICIRE?
pe de o parte, ai iubirea sigura... iubirea aceea stabila, confortabila, care te face sa te simti in siguranta, care te face sa ai ganduri chiar pentru viitor, dar care nu te provoaca la nimic, care pare ca nu te poate intelege 100%,dar care totusi incearca (!). si tii la persoana respectiva, nu i-ai face rau niciodata si cand e langa tine, te simti fericit sau bucuros... dar cand nu e langa tine, incepi sa uiti sentimentul si din faptul ca tre' sa depui un minim efort sa ti-l amintesti rezulta ca ceva nu e tocmai in regula.
pe cealalta parte, ai iubirea aia care te inalta... care te face sa visezi,pe care ti-o doresti din tot sufletul, care te da peste cap, care iti taie rasuflarea, care vine si pleaca si tu nu ai altceva de facut decat sa stai s-o astepti, pentru ca oricat de grea ar fi departarea, parca e mult mai frumos momentul regasirii... nu poti sa te bazezi pe ea pentru viitor... nu poti sa te bazezi pe ea nici macar in prezent, orice ar inseamna prezentul... nu poti decat sa astepti... si te gandesti... de cand te trezesti, pana cand adormi... si nici cand adormi nu iti da pace, pentru ca te visezi tinandu-te strans de mana cu principalul vinovat al batailor tale de inima, plutind, parca, peste tot ce inseamna realitate.
asa sunt eu acum... prinsa intre un baiat care poate sa imi ofere totul (atentia, dragostea lui si siguranta) si intre un barbat care pare ca imi ofera prea putin, dar acel putin pentru mine reprezinta tot... am o inima franta, o inima franta de doi baieti. amandoi isi doresc o parte din ea, niciunul nu renunta si niciunul nu vrea sa cedeze, sa-mi faca macar o jumatate de inima libera... si nu e vorba ca nu vor in mod voluntar, ca nici nu au fost intrebati. dar prin felul lor de a fi, prin felul in care ma fac amandoi sa ma simt, in moduri total diferite, tin strans de cate-o parte a inimii mele si niciunul nu-i da drumul.
singurul mod prin care inima mea ar putea fi intregita ar fi sa unesc aceste persoane care se completeaza atat de bine. imi dau seama si eu cat de amuzant suna... :) de fapt, nu vreau sa unesc aceste persoane. le iubesc individual, le iubesc asa cum sunt, le consider ale mele pe amandoua si consider ca eu le apartin, prin prisma faptului ca amandoi stau cu chirie in inima mea. mai mult sau mai putin in aceeasi masura... ma mint singura, nu? Da. Poate. Nu stiu!
dar... te iubesc! si... te iubesc! cum pot sa-mi dau seama care lucru este mai important si care, in cele din urma, se va dovedi a fi cel corect, cel care imi indeplinste dorinta si cel care ma intregeste ca persoana? SIGURANTA sau FERICIRE?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)