7.

astazi, mi-am amintit de tine. de mirosul pielii tale, de mainile tale care strabateau hotarate peste corpul meu, si in acelasi timp, la un alt nivel, peste sufletul meu. mi-am adus aminte de cum zambeai, de cum te alintai, de sunetele de placere pe care le primeam drept raspuns al sarutarilor mele. mi-am adus aminte de cat de vrajita eram de tine, de cat de pierduta eram cand ma uitam in ochii tai. mi-am adus aminte de primele secunde in care te-am vazut si de forta legaturii care s-a creat atunci. mi-am adus aminte de cum obisnuiai sa ma iei in brate cand eu dormeam, mi-am adus aminte de caldura corpului tau lipit de al meu. mi-am adus aminte de frica pe care o purtam in suflet in preajma ta, pentru ca nu-mi doream sa se termine. si s-a terminat. mi-am adus aminte de felul in care te sarutam pe spate, in timp ce tu urmareai cu ardoare cerul, cand mintea ta strabatea galaxia si universul in cautarea altor lumi. mi-am adus aminte de lucrurile simple, mi-am adus aminte de lucurile care insemnau "tot" pentru mine. mi-am adus aminte de ziua in care ne-am intalnit pentru prima data, de emotii, de curiozitatea cu care iti urmaream fiecare gest. mi-am adus aminte de momentul in care am incetat sa-ti mai cer saruturile, si de momentul in care tu ai inceput sa mi le oferi. mi-am adus aminte de glumele pe care doar noi le intelegeam. mi-am adus aminte de chipul tau aparent senin, in spatele caruia se ascundeau multe, in timp ce dormeai. mi-am adus aminte de ceea ce simteam cand eram langa tine, cand in spatele zidurilor tale, gaseam caldura si frica. mi-am adus aminte de felul in care iti urmaream linia corpului cu degetele, uimita de perfectiunea trasaturilor tale. mi-am adus aminte cum incercam din rasputeri sa retin fiecare moment, fiecare sentiment, fiecare atingere, anticipand parca momentul in care acestea n-or sa mai existe. mi-am adus aminte de tonul tau, hotarat si strict cand vroiai sa ma inveti sa ma descopar pe mine, dulce si perfect cand eram noi doi si nimic nu mai conta. mi-am adus aminte de greselile mele, cum as putea oare sa le uit? mi-am adus aminte de cuvintele tale.. scrise, rostite, sau transmise. mi-am adus aminte de visele tale, de dorintele tale. mi-am adus aminte de ce te iubesc. mi-am adus aminte de " putin" . mi-am adus aminte de tine, cel care pari a fi, mi-am adus aminte de tine, cel care esti si mi-am adus aminte de tine, cel care iti doresti sa fi. mi-am adus aminte de fiecare bataie de inima a ta. mi-am adus aminte de orice respiratie. mi-am adus aminte de energia din jurul tau. mi-am adus aminte de momentele in care puneam mana pe telefon si incepea sa sune, erai tu. mi-am adus aminte de toate lucrurile pe care nu ti le-am zis niciodata. mi-am adus aminte de lucurile pe care nu ti le-am aratat niciodata. mi-am adus aminte de fiecare lacrima si de fiecare zambet. mi-am adus aminte de lacrimile mele varsate pe pielea ta si de buzele tale care le stergeau, incercand parca sa stearga durerea. mi-am adus aminte ca reuseau.mi-am adus aminte de orice indoiala si de orice certitudine.mi-am adus aminte de fiecare cuvant pe care l-ai rostit in preajma mea. mi-am adus aminte cum obisnuiai, printr-o simpla atingere, sa-mi ingenunchezi sufletul si totusi, sa-l inalti atat de mult. mi-am adus aminte de entuziasmul tau din momentul in care aflai ceva nou, din momentul in care realizai inca un adevar. mi-am adus aminte de fiecare  noapte in care m-am trezit citind un mesaj de la tine. mi-am adus aminte de fiecare centimetru din corpul tau, de fiecare centimetru din sufletul tau. mi-am adus aminte de primul sarut. mi-am adus aminte de primele clipe in care trupurile noastre s-au unit. mi-am adus aminte de mirosul pielii tale, de mainile tale care strabateau hotarate peste corpul meu, si in acelasi timp, la un alt nivel, peste sufletul meu. si in momentul ala, mi-am adus aminte de mine. imi aduc aminte ca nu vreau sa ma uiti, nu vreau sa uiti nicio secunda pe care eu mi-o amintesc. imi aduc aminte de ceva real. sau poate, imi aduc aminte de o simpla amintire?